Ce facem atunci când ne dorim un animal de companie?

Ce anume trebuie să avem în vedere când îl alegem? Adoptăm sau cumpărăm?

 

        Atunci când ne dorim un animal de companie, primul lucru pe care ar trebui să il facem este să ne informăm. Alegerea animalului de companie este o decizie importantă, o responsabilitate enormă şi un angajament pe termen lung, de aceea ar trebui să ţinem cont de mai mulţi factori.                                                                  Fiecare tip de animal de companie este diferit în funcţie de nevoile pe care le are. Unele animale au nevoie de un spaţiu generos şi de mai multă hrană, în timp ce altele necesită o atenţie deosebită, aşa că este recomandat să găseşti un prieten patruped care să se potrivească cu stilul tău de viaţă.

Printre cele mai potrivite animale de companie se regăsesc:

  • Câinele

     Câinele este un animal foarte sociabil, dependent de prezenţa stăpânului şi are nevoie de atenţie în mod constant. Dacă programul tău de zi cu zi este foarte încărcat, cu siguranţă acesta nu va fi fericit dacă pleci toată ziua de acasă. Asigură-te că timpul iţi va permite să petreci câteva ore pe zi cu el.                                  De asemenea, cântărește atent ce fel de câine ar trebui să alegi. Sunt foarte multe rase de câini, așa că va trebui să hotărăști dacă vrei unul de talie mică, medie sau mare. În principiu, cu cât câinele este mai mare, cu atât este și efortul mai mare. Femelă sau mascul? La multe rase de câini, masculii sunt mai mari și mai grei decât femelele. Pe de altă parte, femelele trec de două ori pe an prin călduri, pe când masculii sunt interesați tot anul de femelele în călduri.                                                                                        Totodată, ar fi bine să ții cont de faptul că unii câini sunt mai potriviți unei familii cu copii decât alții. Dacă ai un copil, evită un câine cu tendințe spre agresivitate.

  • Pisica                                                                                                                                                                                                                                    Deşi se merge pe idea că pisica este un animal independent, contrat opiniei generale, este sociabil şi iubitor de atenţie. Deşi majoritatea pisicilor nu necesită la fel de multă atenție ca în cazul câinilor, ele tot au nevoie de timp de joacă cu stăpânul. Ba mai mult, majoritatea pisicilor urăsc să rămână singure acasă. Un alt aspect de luat în calcul este faptul că pisicile care au părul lung, cum ar fi persanele, au nevoie de îngrijirea zilnică a blănii, ceea ce presupune timp. Atunci când alegi o pisică trebuie să te gândești ce caracteristici îți dorești de la animalul de companie și care este rasa de pisică potrivită pentru tine. Deși fiecare pisică este unică în ceea ce privește caracterul, există unele trăsături comune mai multor rase.                                                                                                                                                                                                                     
  • Rozatoarele

Cele mai întâlnite rozătoare de companie sunt : hamsterii, porcușorii de Guineea, veverițele canadiene, chinchilla, dihorii și iepurii. Aceste rozătoare sunt foarte haioase și ușor de îngrijit. Din acest motiv, ele și-au făcut loc în casa omului ca animal de companie. Deși sunt rozătoare, trebuie să știi că și ele au nevoie de un spațiu al lor și au diferite trăsături ca animale de companie. Chiar dacă nu îți vine să crezi, rozătoarele pot ajuta la fel de mult în educarea copilului în ceea ce privește responsabilitatea, precum un câine sau o pisică.                                                        Hamsterii sunt animale solitare, dar foarte active. De aceea este foarte bine ca atunci când îți iei un hamster să îi iei o cușcă foarte mare unde poate alerga în voie. Nefiind prea obișnuit cu oamenii, hamsterul poate deveni agresiv, agresivitatea lui manifestându-se prin mușcături foarte dureroase. Ideal este să îți înveți hamsterul de mic să fie luat în mână de tine și să fie mângâiat.                Porcuşorii de Guineea au un temperament blând, fiind prietenoși și interactivi, de aceea au devenit niște animăluțe de companie foarte iubite, mai ales de către familiile care au copii. Fiind foarte sociabili, aceste rozătoare trebuie ținute în grupuri, pentru a evita suferința cauzată de singurătate. Ca și hamsterii, porcușorii de Guineea au nevoie de cuști mari.                                       Veveriţele canadiene sunt animale foarte sociabile și în habitatul lor natural trăiesc în grupuri, de aceea este recomandat ca în captivitate să nu fie ținute singure. Ele sunt animale diurne și extrem de energice, în special dimineața și seara. De asemenea, aceste frumoase rozătoare sunt extrem de curioase, provocând diverse probleme. Nu sunt recomandate începătorilor, deoarece au nevoi deosebite de îngrijire.                                                              Chinchilla este o rozătoare sensibilă, dar fascinantă, putând fi învățată să facă diverse trucuri. Singurul inconvenient este faptul că ,fiind un animal nocturn, poate incomoda destul de mult.   Dihorii au devenit ,din ce in ce mai mult ,îndrăgiţi de oameni. Sunt animalele de companie formidabile pentru stăpânul potrivit. Dacă sunt îmblânziți, sunt foarte afectuoși, legați de stăpânul lor, sociabili, nespus de curioși și foarte activi în perioada de activitate.   Iepurii sunt animale de companie foarte răspândite, fiind prietenoși, dar şi rezervați față de persoanele străine. Cu toate că nu simt nevoia să fie ținuți în brațe, reușesc să destindă atmosfera cu întruchiparea lor drăgălașă și inocentă. Un iepure nu are nevoie de îngrijiri speciale. Cel mai mare impediment în creșterea unui iepure este mirosul lor specific, care din păcate nu poate fi îndepărtat cu ușurință.

  • Păsările 

Dacă vrei să ai o pasăre ca animal de companie, trebuie să ai în vedere timpul pe care îl ai pentru a avea grijă de ea, nivelul de zgomot pe care îl poți tolera, dar şi stricăciunile pe care aceasta le poate face. Păsările pot fi foarte gălăgioase. De exemplu, unele specii de papagali pot face foarte mult zgomot, cum ar fi Jako, pe când canarii si perușii sunt puțin mai silențioși. În funcție de specia pe care ai ales-o, o regulă rămâne neschimbată: toate păsările au nevoie de colivii spațioase, mai ales cele care nu petrec zilnic timp pentru exerciții în afara coliviei. Important de știut este că unele păsări au nevoie de multă atenție și pot chiar să se îmbolnăvească dacă nu primesc afecțiunea dorită.

  • Peștii

 Peştii sunt excelente animale de companie pentru copii, oferind acestora posibilitatea de a descoperi minunata lume subacvatică, cu intregul său ecosistem. Chiar dacă peştii sunt ceva mai uşor de îngrijit în comparaţie cu alte animale de companie, aceştia necesită o îngrijire aparte şi atentă. Trebuie să fie hrăniţi zilnic cu o hrană care să le satisfacă toate nevoile nutriţionale. Trebuie verificaţi parametri apei, de exemplu valoare pH-ului, pentru a depista din timp orice neregula apărută din punct de vedere al calităţii apei. Pentru a  asigura un nivel de igienă corespunzator în acvariu, este nevoie de o apă de calitate care, ulterior, va trebui schimbată din când în când. Cu puţină muncă de cercetare înainte de a cumpăra peştii, vei afla tot ce trebuie să ştii. Sunt potriviţi pentru începători.

 

Iata câteva întrebări la care ar trebui să-ţi răspunzi atunci când hotărăşti să iei un animal de companie!

 

  1. Ce tip de animal se potriveşte cel mai bine pentru casa mea?     
  2. Mă va deranja prezenţa lui în dormitoare? Îl voi lăsa să intre în casă chiar dacă acesta este un animal de curte?                                             
  3. Ce tip de comportament ar trebui să aibă animalul având în vedere că avem copii? Copilul meu ar putea avea alergii, il va deranja părul în exces?                        
  4. Programul meu zilnic este unul solicitant, cât timp sunt dispus să îi aloc animalului?           
  5. Are cine să aibă grija de el atunci când sunt plecat de acasă? Aş accepta să îl iau cu mine în vacanţă? 
  6. Am resurse financiare să îi asigur toate cele necesare? Dincolo de hrană, vaccinuri, deparazitări şi controlul medical periodic, imi voi permite să îi asigur îngrijirea regulată a blaniţei şi dresajul? Îmi voi permite să îi asigur tratamentele necesare în cazul în care acesta se va îmbolnăvi?                                                                                                                                                                                

De ce nu este bine să ne achiziţionăm un animal de pe internet?

 

           Dacă te-ai hotărât la un câine sau o pisică, nu il cumpăra niciodată de pe internet! Chiar daca te vei gândi că iţi vei achiziţiona un animaluţ de rasă, asta nu înseamnă că acesta va fi mai sănătos decât un animal comun pe care ai putea să il adopţi. În spatele animalelor vândute online, prin magazine sau târguri, se află o industrie profitabilă, o adevărată dramă trăită de animalele folosite pentru înmulţire, deoarece normele de bunăstare sunt încălcate frecvent. Animalele sunt ţinute în spaţii mici şi insalubre, montele sunt necontrolate, de exemplu: frate cu soră, mama sau tatăl cu puii lor, fără a se ţine cont de sănătatea animalelor, de temperament, de bagajul genetic sau de standardul unei rase.                                                                                        Apelând la astfel de vânzători care exploatează animalele şi urmăresc doar profitul, oamenii, în necunoştinţă de cauză, nu fac decât să încurajeze această practică.                                                       În cadrul cabinetelor veterinare întâlnim foarte des cazuri în care proprietarii vin cu animaluţe achiziţionate de pe internet. Acestea nu au deparazitări şi vaccinuri efectuate, dar vin însoţite de diverse documente sau carnete de sănătate semnate de către crescător şi nu de către un medic veterinar. În urma consultului, proprietarul află că animalul lui este de fapt bolnav, că prezintă boli destul de grave cum ar fi: panleucopenia, leucemia felină, parvoviroză, coronavirus, datorită lipsei vaccinării, dar şi tot mai multe boli genetice şi autoimmune, datorită montelor necorespunzatoare.                                                                                   Pentru a evita încurajarea comerţului ilegal cu animale de companie, viitorii stăpâni au două opţiuni: să apeleze la crescători serioşi înscrişi la asociaţile chinologice ( http://www.ach.ro ), dacă urmăresc achiziţionarea unui animal de rasă cu pedigree sau să adopte direct dintr-un adăpost.                                                                 De asemenea, recomandăm ca orice informaţie legată de eventualele probleme pe care animalul tău le-ar putea dezvolta pe parcursul vieţii, să nu fie citite de pe internet, întrucât, cele mai multe dintre ele, sunt eronate. Cel mai bine ar fi să ai o discuţie cu un medic veterinar care te poate lămuri atât despre aceste probleme, cât şi despre alegerea unui animal potrivit pentru stilul tău de viaţă.

Aşadar, iubiţi-le, respectaţi-le şi trataţi-le ca pe oricare alt membru din familie.

Animalul tău urinează peste tot?

 Iată ce comportament funcționează…

 

            Se întâmplă uneori ca animalul sa-și întâmpine stăpânul cu o băltoacă de urină pe gresie, parchet sau covor, iar primul instinct al proprietarului este țipatul și certatul.                                                 Acest comportament nu funcționează, deoarece animalul va deveni confuz, neștiind de ce se întâmplă asta.        Soluția: recompensa și lăudatul animalului în momentul în care acesta își face nevoile ACOLO UNDE TREBUIE.                                                

                                                                                                                                              

 

 

                           

 

Care sunt motivele pentru care animalul tău urinează în pat și ce este de făcut?

 

 

  • Mergi la medicul veterinar pentru a exclude o posibilă infecție urinară                   
  • Asigură-te că îi este respectat programul de plimbări                                                          
  • Dacă ai adus recent un alt animăluț în casă, verifică dacă nu cumva urinarea în pat este un semn de gelozie și protest; acordă-i mai multă atenție și laudă-l atunci când face unde trebuie                                                                                                                       
  • Asigură-te ca nu cumva acesta să își marcheze teritoriul; sterilizarea este soluția                                                                                                                                                                                 
  • Nu uita să cureți extrem de bine toate locurile pe care a urinat, folosind produse de curățare inofensive, dar suficient de puternice pentru a elimina mirosul 

 

Pisica ta nu uirinează la litieră?

 

                        Iată 7 motive pentru care nu o face și ce este de făcut…

 

1.  Motive medicale: infecțiile urinare, problemele urinare sau chiar diabetul, pot fi motivele pentru care pisica nu mai urinează la litieră; mergi la medicul

veterinar pentru a trata, din timp, orice problemă.

2. Litiera nu este curată: pisicile sunt animale foarte curate și au pretenția ca și litiera lor să fie curată; nu uita că simțul mirosului este mai dezvoltat decât la oameni. Așadar, daca ție ți se pare curată, pisicii tale s-ar putea să i se pară foarte murdară.

3. Bolurile cu apă și mâncare sun așezate lângă litieră: așa cum noi nu luăm masa în baie, nici pisica ta nu va accepta să mănânce lângă litieră; mută bolurile într-o altă încăpere

4. Pisica obișnuiește să urineze în afara litierei, iar mirosul este mai pronunțat decât de obicei, având ca scop atragerea masculilor pentru a se împerechea; soluția este sterilizarea

5. Folosirea dificilă a litierei: îi este dificil să o folosească din cauza vârstei; asigură-te că că litiera are o dimensiune potrivită

6. Accesarea dificilă a litierei: uneori alegem să amplasăm litiera în locuri mai retrase pentru a nu ne sta în cale; asigură-te că pisica ta poate accesa cu ușurință litiera

7. Stres și anxietate: din cauza stresului, multe pisici încep să urineze în afara litierei. Astfel, marcând mai multe locuri cu propria urină, se simt mai în siguranță simțindu-și propriul miros; acodă-i mai multă atenție

 

 

Zece sfaturi utile pentru călătoria cu pisica la cabinetul veterinar

 

  1. Nu lăsați pisica liberă în mașină pe durata călătoriei
  2.  Alegeți o cușcă transportoare solidă care se deschide din partea superioară și din față și care, de asemenea, se poate demonta la mijloc (dacă partea superioară poate fi detașată cu ușurință, acest lucru permite consultarea unei pisici agitate de către medicul veterinar, aceasta rămânând în interiorul cuștii). Concentrați-vă asupra caracteristicilor practice și funcționale și evitați cuștile excentrice și deseori costisitoare.
  3. Țineți cușca transportoare acasă într-un loc în care pisica o poate considera parte din mobilier, astfel încat aceasta să poată deveni un loc familiar.
  4. Faceți cușca transportoare un loc cât mai cunoscut și confortabil punând înauntru articole de îmbrăcăminte, pături sau jucarii cu mirosul dumneavoastră sau al pisicii. Rețineți, este posibil ca pisicii dumneavoastră să i se facă rău sau să se murdărească în timpul deplasării, astfel că vă recomandăm să luați așternuturi de schimb pentru drumul de întoarcere.
  5. Pentru a atrage pisica în cușca transportoare, în cazul în care aceasta nu intră spontan, liniștiți-vă pisica și coborâți-o în cușcă prin deschizătura din partea superioară. In cazul în care pisica se opune introducerii în cușcă, vă puteți ajuta de un prosop gros în care să o înfașurați.
  6. Când ajungeți la mașină, asigurați-vă că transportorul este stabil în timpul deplasării, fixându-l în partea inferioară, în spatele scaunului din față sau cu ajutorul centurii de siguranță. Conduceți prudent; evitați muzica agresivă și la un volum mare; vorbiți calm cu pisica pentru a o liniști. Cu cât este mai liniștit proprietarul, cu atât este mai calmă pisica. Majoritatea pisicilor preferă ca transportorul să fie acoperit cu un prosop pe parcursul deplasării.
  7. Când vă deplasați de la mașină până la cabinetul veterinar, încercați să nu zdruncinați cușca sau să o loviți de picioare.
  8. După ce ajungeți în cabinetul veterinar, așezați-vă într-o zonă liniștită. Vă recomandăm să poziționați partea din față a cuștii câtre dumneavoastră și nu către alte animale și să mențineți transportorul acoperit.
  9. Vă recomandăm să respectați aceeași rutină și în timpul deplasării către casă.
  10. Dacă aveți mai multe pisici, trebuie să vă luați câteva măsuri suplimentare de precauție atunci când reveniți cu una dintre ele acasă. Lăsați pisica în cușcă câteva minute pentru a urmări reacția pisicilor din casă. Dacă toate pisicile își păstrează calmul, puteți deschide cușca și îi puteți permite pisicii să se alăture colegelor sale. Dacă simțiți tensiune între celelalte pisici, acest lucru se datorează faptului că pisica respectivă are mirosuri necunoscute preluate de la cabinetul veterinar. In acest caz, mențineți pisica în cușcă pentru câteva minute în plus până când își recapătă mirosul familiar.

Importanța vaccinării

CE ESTE VACCINAREA?

Vaccinarea câinilor și pisicilor este o metodă eficientă și sigură de prevenire a bolilor infecțioase specifice câinilor și pisicilor, fiind o bună investiție în ceea ce privește sănătatea animalelor. Unele dintre aceste boli sunt letale.

Un sistem imunitar puternic, o îngrijire corecta și o hrană corespunzatoare  ne pot proteja animalul, dar nu împotriva oricarei boli. Când este vorba de virusuri și boli contagioase, nu intra în calcul doar sănătatea animalelor, ci și sănătatea stapânilor, deoarece anumite boli pot fi transmise de la animal la om.

CE ESTE VACCINUL?

Vaccinurile sunt produse biologice, care induc o imunitate specifică unei boli sau unui grup de boli al căror tratament este foarte dificil, de lungă durată, traumatizant, fiind de cele mai multe ori ineficient și costisitor.

DE CE TREBUIE VACCINAT CAȚELUL LA 6 SĂPTĂMÂNI?

In momentul în care se naște, animalul nu este imun la boli. Primește totuși, o cantitate de anticorpi, din sângele mamei. Primul lapte supt de la mamă, aduce  și el o cantitate importantă de anticorpi, puiul fiind protejat doar împotriva bolilor pentru care mama a fost vaccinată.  Acesti anticorpi au eficacitate doar câteva săptămâni, începand să dispară intre 6-10 săptămâni de viață, moment în care este foarte important să intervenim din exterior pentru stimularea imunității, prin vaccinare. Cu cât se depășește mai mult termenul celor 6 săptămâni, cu atât mai mult, câinele este supus riscului de a contacta o boală letală.

Este foarte important ca înainte de primul vaccin, cățelul să nu vină în contact cu alți câini sau să fie scos afară, pentru a nu fi expus riscului contactării unei boli.

Vaccinul nu produce imunitate imediat. Este nevoie de cel puțin 14 zile pentru ca sistemul imunitar să răspundă prin anticorpi.

CE ESTE O SCHEMĂ DE VACCINARE?

Schema de vaccinare reprezintă o serie de vaccinuri efectuate unui câine, pe parcursul vieții. Este compusă din mai multe tipuri de vaccinuri, administrate în perioade diferite de timp.

Orice schemă de vaccinare  începe la vârsta de 6 SĂPTĂMÂNI. Primul vaccin interesează două boli importante: PARVOVIROZA canină și boala CARRE – JIGODIA.  Acestea sunt cele mai grave boli ale tineretului canin.

Al doilea vaccin este la 8 SĂPTĂMÂNI, vaccinul polivalent. Acesta vizează cinci boli: PARVOVIROZA, JIGODIA, HEPATITA, PARAINFLUENȚA, LEPTOSPIROZA. Leptospiroza se transmite și la om, vaccinul fiind necesar.

Al treilea vaccin este la 10 SĂPTĂMÂNI și este reprezentat de un rapel la al doilea vaccin pentru întărirea imunității câinelui.

După vârsta de 3 luni (12 SĂPTĂMÂNI) se poate administra VACCINUL ANTIRABIC, care este obligatoriu, impus de legislația sanitar-veterinară.

Repetarea vaccinului polivalent împreună cu antirabicul se face anual.

Alte vaccinuri care se pot efectua la câine sunt pentru coronaviroză, boala Lyme, Giardia și tusea de canisă, acestea fiind făcute doar la recomandarea medicului veterinar.

La pisici, prima vaccinare începe la vârsta de 8-9 săptămâni, efectuându-se un vaccin trivalent împortiva rinotraheitei infecțioase, calcivirozei și panleucopeniei feline. Urmatoarea vaccinare constă într-un rapel al primului vaccin și efectuarea antirabicului.

OBSERVAȚII: In unele cazuri, animalul poate reacționa la vaccin. In acel moment pot aparea: febra, somnolența, edeme subcutanate, vomă sau salivație abundentă. In cazul apariției acestor reacții, este obligatoriu contactarea medicului veterinar curant.

Este foarte important ca animalul să fie clinic sănătos în momentul vaccinării.

MENȚIUNI: ,,Dacă ținem animalul în casă, el nu are cum să se îmbolnăvească” – să nu uităm că de cele mai multe ori, noi oamenii aducem în casă pe haine, pe pantofi, tot felul de germeni sau ouă de paraziți. Vaccinarea este o condiție esențială atât pentru menținerea sănătății animalului, cât și a familiei dumneavoastră.

Importanța deparazitării interne

             

         

     Cea mai importantă sursă de paraziţi o reprezintă contaminarea mediului ambiant.                    Multe animale sunt purtătoare şi eliminatoare de elemente infestante aflate în diferite stadii de dezvoltare, care sunt diseminate în mediu şi preluate ulterior de către alte animale, asigurând practic transmiterea paraziţilor de la un animal la altul.
      De asemenea, hrănirea animalelor cu carne crudă sau insuficient preparată termic nu face decât să expună animalele la parazitoze interne.
       Şi femelele gestante pot fi purtătoare de paraziţi, iar în lipsa deparazitării aceştia traversează placenta şi sunt transmişi mai departe puilor prin circulaţia fetală.

Tipuri de paraziţi la animale şi simptome ale infestării

       Cele mai întâlnite tipuri de paraziţi intestinali sunt ascarizii, teniile şi coccidiile. Principalele simptome care dau de gol parazitozele sunt: scăderea în greutate,  tulburările digestive, scaunele moi care alternează cu cele normale sau cu sânge, precum şi lipsa de energie.
       Lipsa tratamentului poate duce la migrarea paraziţilor prin diferite organe şi poate genera tuse, icter, anemie, paralizii, manifestări nervoase etc., în funcţie de localizarea acestora.
       În infestaţii grave, aceste parazitoze pot fi letale, mai ales dacă animalul nu are un sistem imunitar puternic. Alteori, existenţa paraziţilor interni evoluează fără semne specifice, motiv pentru care este important să deparazităm cu regularitate animalele de companie.                                                           

În concluzie, parazitozele sunt un pericol atât pentru animale cât și pentru oamenii din jurul lor.                                                                 

 Calendarul deparazitării interne la pisici şi căţei:     

  • La căţei: de la 4-6 săptămâni. Dacă animalul continuă să elimine paraziţi, se face rapel la 7-14 zile de la prima administrare, pentru a surprinde toate formele evolutive ale paraziţilor. Se repetă la fiecare 3 luni
  • La pisici: de la 4-6 săptăptămâni cu repetare la 7-14 zile. Se repetă la fiecare 3 luni.
  • În cazul animalelor de curte, o atenţie deosebită trebuie acordată deparazitării mediului ambiant, care asigură o sursă continuă de paraziţi, atât externi cât şi interni. 

Importanta deparazitarii externe

Trezirea la viaţă a naturii, specifică lunii martie, aduce cu sine o serie de responsabilităţi, mai ales dacă ai în grijă un animăluţ de companie.

La începutul primăverii apar condiţiile ideale care favorizează parazitismul animalelor de companie. O parte din aceşti factori sunt legaţi de imunitatea scăzută, însă cel mai mare impact îl au factorii de mediu (creşterea temperaturii, umiditatea crescută, vegetaţia abundentă), care cresc riscul de infestare cu paraziţi externi.

Cele mai răspândite afecțiuni sunt dermatita alergică la saliva de purice și babesioza.

– Dermatita alergică la saliva de purice: afecțiunea este declanșată de infestațiile repetate cu purici. Aceasta poate duce la afecțiuni dermatologice dintre cele mai severe, cum ar fi prurit sever asociat cu erupții cutanate papulo-crustoase pe zona dorso-lombară, baza cozii, perineul, fața internă a coapselor și abdomenului care în urma scărpinatului intens duce la leziuni automutilante, urmate de alopecie (căderea părului). Netratat, animalul rămâne sensibil la mușcătura de purice, iar boala va căpăta o formă cronică în care alopecia, localizată sau generaliză, se accentuează, apare hiperpigmentația zonelor afectate, cruste și uneori noduli pruriginoși.
– Babesioza: este o boală parazitară transmisă de mușcătura de căpușă, manifestată prin lipsa de energie, lipsa poftei de mâncare, febră, culoare neobișnuită a urinei și a scaunului, gingii de culoare galbenă etc. Netratată la timp, aceasta este fatală.

Hai să prevenim împreună! Fii un stăpân responsabil și oferă-i atenția pe care el ți-o acordă necondiționat, în fiecare zi. DEPARAZITEAZĂ-L!