Importanța vaccinării

CE ESTE VACCINAREA?

Vaccinarea câinilor și pisicilor este o metodă eficientă și sigură de prevenire a bolilor infecțioase specifice câinilor și pisicilor, fiind o bună investiție în ceea ce privește sănătatea animalelor. Unele dintre aceste boli sunt letale.

Un sistem imunitar puternic, o îngrijire corecta și o hrană corespunzatoare  ne pot proteja animalul, dar nu împotriva oricarei boli. Când este vorba de virusuri și boli contagioase, nu intra în calcul doar sănătatea animalelor, ci și sănătatea stapânilor, deoarece anumite boli pot fi transmise de la animal la om.

CE ESTE VACCINUL?

Vaccinurile sunt produse biologice, care induc o imunitate specifică unei boli sau unui grup de boli al căror tratament este foarte dificil, de lungă durată, traumatizant, fiind de cele mai multe ori ineficient și costisitor.

DE CE TREBUIE VACCINAT CAȚELUL LA 6 SĂPTĂMÂNI?

In momentul în care se naște, animalul nu este imun la boli. Primește totuși, o cantitate de anticorpi, din sângele mamei. Primul lapte supt de la mamă, aduce  și el o cantitate importantă de anticorpi, puiul fiind protejat doar împotriva bolilor pentru care mama a fost vaccinată.  Acesti anticorpi au eficacitate doar câteva săptămâni, începand să dispară intre 6-10 săptămâni de viață, moment în care este foarte important să intervenim din exterior pentru stimularea imunității, prin vaccinare. Cu cât se depășește mai mult termenul celor 6 săptămâni, cu atât mai mult, câinele este supus riscului de a contacta o boală letală.

Este foarte important ca înainte de primul vaccin, cățelul să nu vină în contact cu alți câini sau să fie scos afară, pentru a nu fi expus riscului contactării unei boli.

Vaccinul nu produce imunitate imediat. Este nevoie de cel puțin 14 zile pentru ca sistemul imunitar să răspundă prin anticorpi.

CE ESTE O SCHEMĂ DE VACCINARE?

Schema de vaccinare reprezintă o serie de vaccinuri efectuate unui câine, pe parcursul vieții. Este compusă din mai multe tipuri de vaccinuri, administrate în perioade diferite de timp.

Orice schemă de vaccinare  începe la vârsta de 6 SĂPTĂMÂNI. Primul vaccin interesează două boli importante: PARVOVIROZA canină și boala CARRE – JIGODIA.  Acestea sunt cele mai grave boli ale tineretului canin.

Al doilea vaccin este la 8 SĂPTĂMÂNI, vaccinul polivalent. Acesta vizează cinci boli: PARVOVIROZA, JIGODIA, HEPATITA, PARAINFLUENȚA, LEPTOSPIROZA. Leptospiroza se transmite și la om, vaccinul fiind necesar.

Al treilea vaccin este la 10 SĂPTĂMÂNI și este reprezentat de un rapel la al doilea vaccin pentru întărirea imunității câinelui.

După vârsta de 3 luni (12 SĂPTĂMÂNI) se poate administra VACCINUL ANTIRABIC, care este obligatoriu, impus de legislația sanitar-veterinară.

Repetarea vaccinului polivalent împreună cu antirabicul se face anual.

Alte vaccinuri care se pot efectua la câine sunt pentru coronaviroză, boala Lyme, Giardia și tusea de canisă, acestea fiind făcute doar la recomandarea medicului veterinar.

La pisici, prima vaccinare începe la vârsta de 8-9 săptămâni, efectuându-se un vaccin trivalent împortiva rinotraheitei infecțioase, calcivirozei și panleucopeniei feline. Urmatoarea vaccinare constă într-un rapel al primului vaccin și efectuarea antirabicului.

OBSERVAȚII: In unele cazuri, animalul poate reacționa la vaccin. In acel moment pot aparea: febra, somnolența, edeme subcutanate, vomă sau salivație abundentă. In cazul apariției acestor reacții, este obligatoriu contactarea medicului veterinar curant.

Este foarte important ca animalul să fie clinic sănătos în momentul vaccinării.

MENȚIUNI: ,,Dacă ținem animalul în casă, el nu are cum să se îmbolnăvească” – să nu uităm că de cele mai multe ori, noi oamenii aducem în casă pe haine, pe pantofi, tot felul de germeni sau ouă de paraziți. Vaccinarea este o condiție esențială atât pentru menținerea sănătății animalului, cât și a familiei dumneavoastră.

Importanța deparazitării interne

             

         

     Cea mai importantă sursă de paraziţi o reprezintă contaminarea mediului ambiant.                    Multe animale sunt purtătoare şi eliminatoare de elemente infestante aflate în diferite stadii de dezvoltare, care sunt diseminate în mediu şi preluate ulterior de către alte animale, asigurând practic transmiterea paraziţilor de la un animal la altul.
      De asemenea, hrănirea animalelor cu carne crudă sau insuficient preparată termic nu face decât să expună animalele la parazitoze interne.
       Şi femelele gestante pot fi purtătoare de paraziţi, iar în lipsa deparazitării aceştia traversează placenta şi sunt transmişi mai departe puilor prin circulaţia fetală.

Tipuri de paraziţi la animale şi simptome ale infestării

       Cele mai întâlnite tipuri de paraziţi intestinali sunt ascarizii, teniile şi coccidiile. Principalele simptome care dau de gol parazitozele sunt: scăderea în greutate,  tulburările digestive, scaunele moi care alternează cu cele normale sau cu sânge, precum şi lipsa de energie.
       Lipsa tratamentului poate duce la migrarea paraziţilor prin diferite organe şi poate genera tuse, icter, anemie, paralizii, manifestări nervoase etc., în funcţie de localizarea acestora.
       În infestaţii grave, aceste parazitoze pot fi letale, mai ales dacă animalul nu are un sistem imunitar puternic. Alteori, existenţa paraziţilor interni evoluează fără semne specifice, motiv pentru care este important să deparazităm cu regularitate animalele de companie.                                                           

În concluzie, parazitozele sunt un pericol atât pentru animale cât și pentru oamenii din jurul lor.                                                                 

 Calendarul deparazitării interne la pisici şi căţei:     

  • La căţei: de la 4-6 săptămâni. Dacă animalul continuă să elimine paraziţi, se face rapel la 7-14 zile de la prima administrare, pentru a surprinde toate formele evolutive ale paraziţilor. Se repetă la fiecare 3 luni
  • La pisici: de la 4-6 săptăptămâni cu repetare la 7-14 zile. Se repetă la fiecare 3 luni.
  • În cazul animalelor de curte, o atenţie deosebită trebuie acordată deparazitării mediului ambiant, care asigură o sursă continuă de paraziţi, atât externi cât şi interni. 

Importanta deparazitarii externe

Trezirea la viaţă a naturii, specifică lunii martie, aduce cu sine o serie de responsabilităţi, mai ales dacă ai în grijă un animăluţ de companie.

La începutul primăverii apar condiţiile ideale care favorizează parazitismul animalelor de companie. O parte din aceşti factori sunt legaţi de imunitatea scăzută, însă cel mai mare impact îl au factorii de mediu (creşterea temperaturii, umiditatea crescută, vegetaţia abundentă), care cresc riscul de infestare cu paraziţi externi.

Cele mai răspândite afecțiuni sunt dermatita alergică la saliva de purice și babesioza.

– Dermatita alergică la saliva de purice: afecțiunea este declanșată de infestațiile repetate cu purici. Aceasta poate duce la afecțiuni dermatologice dintre cele mai severe, cum ar fi prurit sever asociat cu erupții cutanate papulo-crustoase pe zona dorso-lombară, baza cozii, perineul, fața internă a coapselor și abdomenului care în urma scărpinatului intens duce la leziuni automutilante, urmate de alopecie (căderea părului). Netratat, animalul rămâne sensibil la mușcătura de purice, iar boala va căpăta o formă cronică în care alopecia, localizată sau generaliză, se accentuează, apare hiperpigmentația zonelor afectate, cruste și uneori noduli pruriginoși.
– Babesioza: este o boală parazitară transmisă de mușcătura de căpușă, manifestată prin lipsa de energie, lipsa poftei de mâncare, febră, culoare neobișnuită a urinei și a scaunului, gingii de culoare galbenă etc. Netratată la timp, aceasta este fatală.

Hai să prevenim împreună! Fii un stăpân responsabil și oferă-i atenția pe care el ți-o acordă necondiționat, în fiecare zi. DEPARAZITEAZĂ-L!